Supravieţuire

   

Am obosit... Am obosit sã sper cã mâine va fi o zi mai bunã, am obosit sã aştept ca Soarta sã-mi surâdã, sau ca ceva, orice, sã se schimbe ȋn bine. Am obosit sã caut iubirea printre oameni goi de suflet.

Lucrurile se schimbã, dar ȋn mai rãu şi mã ȋntreb cât mai e pânã la fundul prãpastiei. Dar am obosit şi sã mã-ntreb şi sã nu primesc nici un rãspuns, nici o soluţie la problemele mele.

Rãmas bun

De fiecare datã când pierd pe cineva drag o bucatã din inima mea moare şi rãmâne un gol ce nu-l pot umple decât cu amintiri.

Acum ȋmi amintesc zâmbetul bunicii, tonul cu care mã certa şi mândria şi iubirea din vocea ei cand ȋmi pronunţa numele. Ȋmi amintesc de vacanţele petrecute la bunici, de copilãria dulce şi seninã, când grijile mele se mãrgineau la ziua de azi, la cum sa fug de bunici la joacã, pe maidanul satului sau ȋn pãdurea castelului.