Nici ce mai sunt, dacã mai sunt,
Dar trece viaţa an cu an
Şi ne transformã ȋn pãmânt.
Şi mâine se transformã-n ieri,
Şi iernile ȋn primãveri..
Dacã-am fost om, dac-am iubit,
Doar eu voi şti, ce-am suferit..
Cu grijã ghearele-mi ascut
Şi chiar de-i tristã dimineaţa,
Las soarele sã-mi scalde faţa.
Şi cu ȋncredere pãşesc
Pe drumul lung, omenesc.
Mai am o clipã, poate-un ceas,
Atâta doar ne-a mai rãmas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu